În centrul paginii albe apare o schemă laterală simplificată a encefalului. Desenul este alcătuit din șase forme, fiecare cu margine neagră groasă. Între forme există spații albe. Aceste spații ajută la separarea vizuală a zonelor și nu reprezintă goluri reale dintre părțile creierului.
Cea mai mare formă este în stânga. Ea este bleu și conține multe puncte negre. Sus, spre mijloc, se află o formă galbenă cu linii verticale paralele. Sub aceasta este o zonă verde, alungită, acoperită cu o grilă de pătrate. În partea dreaptă apare o formă mov cu linii ondulate verticale.
Sub zona verde și cea mov se vede o formă roz, mai mică, cu linii orizontale. Mai jos, spre stânga ei, este o formă gri cu zigzaguri, care continuă printr-o prelungire îngustă orientată în jos. Elevul poate compara punctele, liniile drepte, grila, ondulațiile și zigzagurile, folosind atât forma, cât și poziția lor.
Raportată la o planșă anatomică etichetată, zona bleu sugerează lobul frontal, galbenul lobul parietal, verdele lobul temporal, iar movul lobul occipital. Rozul sugerează cerebelul, iar griul trunchiul cerebral. Această asociere este orientativă: imaginea nu conține etichete sau legendă, iar formele sunt simplificate. Culorile și modelele sunt coduri didactice, nu aspectul real al țesuturilor. Într-o reproducere cu relief, modelele pot ajuta explorarea tactilă; fișierul digital arată doar reprezentarea grafică a acestora.
